De-a lungul timpului, au fost făcute numeroase studii pentru a înțelege cauzele care declanșează aceste comportamente. Au fost urmărite atât evenimentele importante din copilărie, modalitățile de îngrijire ale copilului, cât și relația copilului cu figura de atașament (de regulă, mama).
Mulți psihologi și psihiatrii au ajuns la concluzia că acest tip de personalitate este cauzat de un episod traumatic (abuz sexual/fizic/verbal) care a avut loc în perioada copilăriei.
Cercetările susțin parțial această teorie, deoarece nu toate persoanele diagnosticate cu Tulburare de Personalitate Borderline (TPB) au avut o experiență traumatică în copilărie. Desigur, nu putem exclude percepția subiectivă asupra unui eveniment, care, obiectiv nu a fost traumatic, însă pentru persoana în cauză a avut un impact emoțional puternic (negativ).
Un alt aspect important, din punct de vedere al dezvoltării acestui tip de personalitate, constă în grija sau protecția oferită de către persoanele importante din viața copilului. Un copil neîngrijit, ale cărui nevoi nu au fost ascultate sau îndeplinite, poate fi mult mai predispus la a dezvolta simptomatologia TPB sau doar trăsături accentuate de Borderline, comparativ cu un copil ce a fost crescut într-un mediu sigur și călduros.
Caracteristici ale Tulburării de Personalitate Borderline
Existența unui eveniment declanșator: poate fi o situație (aparent) tipică, un eveniment semnificativ, tematica unei discuții, atitudinea interlocutorului - toate acestea declanșează teama de abandon, fiind un răspuns caracteristic dezadaptativ.
Comportamental:
Acte fizice de autovătămare (spre exemplu, ideația suicidară sau chiar tentativele de suicid, autovătămare, provocarea unor conflicte fizice);
Probleme cu somnul, date de neregularități ale ritmurilor cardiene (în special ciclul veghe - somn). Acest lucru se poate traduce, spre exemplu, prin insomnii frecvente.
Comportament interpersonal:
Instabilitatea relațiilor interpersonale, manifestată prin oscilații între idealizarea și devalorizarea aceleiași persoane;
Sunt extrem de sensibili la respingere (indiferent dacă este reală sau percepută). Din acest motiv, trăiesc doliul sau starea depresivă în urma celui mai mic indiciu că o persoană semnificativă în viața sa urmează să îl (o) părăsească;
Relațiile interpersonale se dezvoltă rapid și intens;
Adesea sunt intoleranți la singurătate (spre exemplu, pot recurge la acte sexuale întâmplătoare din dorința de a fi în compania altora sau apeluri telefonice la ore foarte înaintate, în special într-un moment de criză, etc.).
Modul de gândire:
Inflexibil = abstractizări rigide care duc, spre exemplu, la percepții grandioase și idealizate despre ceilalți (nu ca persoane reale, ci ca personificări ale indivizilor fie „în întregime buni” sau „în întregime răi”). Judecă prin analogii cu experiențele trecute, lucru care îngreunează procesul de învățare din experiențele anterioare.
Impulsiv = decizii rapide, fără a fi cântărite avantajele/dezavantajele sau consecințele pe termen scurt/mediu/lung.
Dificultățile majore până la incapacitatea de a tolera frustrarea.
Dificultăți în a-și concentra atenția (uneori, în funcție de intensitatea factorilor stresori).
Stilul afectiv:
Reactiv din punct de vedere emoțional, cu dificultăți de reglare emoțională.
Modificări emoționale semnificative: de la o dispoziție normală, la o dispoziție euforică, respectiv, de la o dispoziție normală la una depresivă sau irascibilă.
Trăiri de furie intensă - care pot fi declanșate foarte ușor.
Prezența sentimentului de gol sau de vid interior (descris de multe ori ca o „plictiseală”).
Temperamentul:
Stilul de atașament:
Dezorganizat.
Relația cu părinții:
Abuzivă sau marcată de neglijență (în special emoțional-afectivă) în perioada copilăriei.
Percepția despre sine (stima de sine):
Fluctuantă: „nu știu cine sunt sau unde mă îndrept”;
Stima de sine instabilă, în funcție de emoția actuală;
Uneori, probleme de identitate referitoare la gen, carieră, loialități și valori.
Percepția asupra lumii (conf. Beck et. al., 2015):
„sunt lipsit de putere și vulnerabil”;
„sunt în mod inerent inacceptabil”;
„lumea este periculoasă și răuvoitoare”;
„oamenii sunt grozavi! Nu, nu sunt”;
„e bine să ai obiective. Nu, nu este”;
„dacă viața nu se desfășoară așa cum vreau eu, atunci nu pot suporta chestia asta. Nu-mi asum nicio obligație.”
Schema de abandon / pierdere („voi fi mereu singur(ă)”, „nimeni nu mă va iubi și nu va dori să-mi fie aproape dacă ajunge să mă cunoască”);
Schema de deprivare emoțională („nimeni nu este vreodată lângă mine să-mi satisfacă nevoile, să fie puternic pentru mine, să-i pese de mine”);
Deficiență;
Izolare socială;
Autocontrol redus / insuficient.
Pe lângă toate aceste criterii de diagnostic, este important de menționat că nivelul de afectare al persoanelor cu Borderline variază de la o afectare ușoară până la moderată și extremă și, de asemenea, că există mai multe tipuri de Borderline:
a) În funcție de nucleul personalității:
Tipul Dependent - tipar infantil pasiv; reactivitate scăzută a sistemului nervos autonom;
Tipul Histrionic - tipar infantil hiper-reactiv; reactivitate înaltă a sistemului nervos autonom;
Tipul pasiv-agresiv - tipar infantil „dificil”; iritabilitatea afectului.
b) În funcție de comportamentele manifestate.
Află ce tip de Borderline ai, completând chestionarul de aici!