Caracteristicile individuale ale fiecărei persoane, cât și experiența subiectivă, formează tipare diferite de comportament. Din acest motiv, se pot dezvolta mai multe forme ale aceleași tulburări.
La fel cum unele diagnostice medicale au simptomatologii diferite în rândul pacienților, similar se întâmplă și în cazul tulburărilor de personalitate: pot avea modalități diferite de manifestare.
👉 Află ce tip de Borderline ai, completând acest chestionar.
Astfel, pe baza acestor observații și a experienței dobândite pe parcursul anilor de cercetare, împreună cu revizuirea Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a IIIa, Theodor Millon (1996) s-au observat 4 subtipuri ale tulburării de personalitate Borderline:
1. Borderul Descurajat:
Este un mix între trăsăturile de personalitate dependente sau evitate.
Aceste persoane dezvoltă un tipar comportamental submisiv, manifestat în relație cu una-două persoane importante din viața lor. Au tendința să dezvolte o dependență față de partener și să evite situațiile cu încărcătură emoțională puternică.
Se tem constant că viața lor este amenințată, iar din acest motiv, lumea lor este destabilizată cronic. În consecință, sunt mereu preocupați de lipsa lor de securitate, în principal de propria lor neputință, îndoială de sine și lipsa de auto-suficiență.
Pentru a-și păstra relațiile, ei se „agață” de oricine este disponibil. Astfel, ajungând să își „unească” propria identitate cu cea a partenerului.
Fiind speriați de sentimentele de izolare sau de singurătate, sunt predispuși pentru manifestarea stărilor de depresie și/sau anxietate.
Responsabilități simple par monumentale, iar viața este goală și grea. În cazul în care
senzația de inutilitate se intensifică, ei pot regresa într-o stare de depresie marcantă sau dependență infantilă, impunând altora să tindă spre ei.
2. Borderul Impulsiv:
Prezintă componente din personalitățile histrionice sau antisociale. Dacă nu primesc constant atenție, devin din ce în ce mai seducători, impulsivi, capricioși și iresponsabili.
Este adevărat, cele mai multe persoanele cu trăsături specifice de borderline manifestă o incongruență a emoțiilor negative, cei care au în nucleul personalității lor și trăsături histrionice devin și mai hiperactivi din punct de vedere cognitiv. Acest mod de gândire se manifestă printr-o expansiune a afectelor pozitive care include gregaritate frenetică, entuziasm irațional și superficial. Uneori, ei pierd tot simțul corectitudinii și judecății.
În schimb, persoanele ale căror nucleu al personalității include și componenta antisocială, devin și mai impulsivi, fără a raționaliza mediul înconjurător. Foarte adesea, nu reușesc să își planifice înainte propriile acțiuni sau să conștientizeze urmările acestor alegeri. Aceste impulsuri pleacă din dorința intensă de a scăpa de constrângerile sociale, negăsindu-și, astfel, un punct de stabilitate.
La border, funcționalitatea de tip histrionic sau antisocial au o rată de succes al comportamentelor și mai scăzut. Iar la acestea, se adaugă și dispoziția extrem de schimbătoare și dereglarea imaginii de sine. Prin urmare, este posibil să experimenteze multe dezamăgiri și să caute pentru perioade lungi de timp stabilitatea și siguranța de care au nevoie. Aceste comportamente necesită multă energie, fapt pentru care pot ajunge să trăiască sentimente puternice de dezamăgire și să dezvolte episoade depresive.
3. Borderul instabil-emoțional:
Aici avem în nucleul personalității trăsături specifice personalității pasiv-agresivă.
Atunci când există un mod de gândire predominant negativist, combinat cu un slab control al trăirilor emoționale, rezultatul este cineva care este și mai imprevizibil, și mai neliniștit, iritabil, nerăbdător, nemulțumit, încăpățânat, pesimist, resentimentar și invidios al fericirii și succesul altora.
Ei au resentimente pentru cei de care depind și îi urăsc pe cei de la care trebuie să ceară dragoste. Spre deosebire de alte subtipuri de borderline, majoritatea celor instabili emoționali rareori și-au satisfăcut nevoile în mod regulat și nu s-au simțit niciodată în siguranță în relațiile lor.
Uneori, ei trăiesc sentimente de lipsa de valoare și inutilitate, devin extrem de agitați sau profund deprimați, se învinuiesc constant și își consumă extrem de multă energie încercând să facă față acestor trăiri puternice. În astfel de momente, negativismul lor devine irațional, ceea ce îi face să devină atât de furioși, încât distorsionează realitatea proprie. În aceste perioade, tind să aibă mai multe cereri către ceilalți, dar și să atace vicios persoanele pe care le consideră a fi amenințări.
Cu toate acestea, borderii instabili emoționali își direcționează ostilitatea spre interior, transformându-se apoi în remușcări. Pledează pentru iertare de a compensa acțiunile lor distructive. Acesta este subtipul care ilustrează cel mai bine polaritatea idealizare-devalorizare.
Alternativ, aceștia pot exprima oboseală și tulburări somatice ca mijloc de a atrage atenția altora, provocându-și, în același timp, și suferință fizică.
4. Borderul auto-distructiv:
Majoritatea persoanelor cu borderline sunt și autodistructive, până în punctul de auto-mutilare.
La acest subtip, însă, autodistrugerea servește nevoile unui model de auto-pedepsire - însemnând ca acest subtip prezintă și caracteristici masochiste.
Precum borderul instabil, tipul distructiv nu poate găsi o nișă confortabilă cu alții. Spre deosebire de tipul instabil, cei autodistructivi nu devin din ce în ce mai neîncrezători și mai veninoși. În schimb, trăsăturile lor masochiste îi determină să își întoarcă spre interior atacurile, asupra sinelui, obținându-și siguranța și plăcerea.
În trecut, aceste persoane aveau tendința să fie sociabile și conformiste, însă nutreau atât o dorință de independență, cât și o frică autentică de autonomie. Pentru a controla aceste tendințe de opoziție, s-au străduit să prezinte o „mască” de auto-reținere și sacrificiu de sine.
Odată cu persistența sentimentelor ambivalente, granițele autodistructive sunt deseori perturbate, ajungând să prezinte și simptome fizice (induse psihic sau în urma auto-rănirii). Deoarece mijloacele alternative de descărcare a sentimentelor negative eșuează, tensiunea și depresia cresc peste limitele tolerabile. Aceștia îi pot acuza pe alții că îi disprețuiesc, căutând să le distrugă valoarea și complotează abandonul asupra lor. Cereri neobișnuite de atenție și reasigurarea pozițiilor în relație însoțesc aceste comportamente.
În concluzie, borderul autodistructiv și cel descurajat sunt subtipuri ce își mențin tiparul de comportamente disfuncționale, punându-se în mod deliberat în poziții de vulnerabilitate excesivă, făcându-se atât de dependenți, încât ceilalți ar putea fi cu ușurință exasperați de nevoile lor.
👉 Află ce tip de Borderline ai, completând acest chestionar.