Depresia este o afecțiune a sănătății mintale. Ea subminează oamenii la fel cum rugina roade fierul – pune, ușor-ușor, stăpânire pe întregul corp, plecând de la pleoape, către mușchii ce țin coloana dreaptă, apoi afectează inima și tot așa.

Iar pentru cei din jur, suferința psihică este mult prea mare, iar cauza pare prea măruntă.

​

Depresia NU este o boală care se vindecă cu citate motivaționale și nici NU trece cu ceai de tei și portocale.

​

Depresia presupune (caracteristici):

• o dispoziție tristă,

• lipsa interesului și a plăcereii pentru activitățile preferate,

• pierderea sau luarea în greutate,

• probleme cu somnul sau nevoia de a dormi mai mult,

• oboseală sau lipsa energiei,

• dificultăți de concentrare,

• gânduri la moarte și/sau sinucidere.

​

Depresia poate fi definită ca o dispoziție tristă, melancolică, constantă, care te storce de energie și te împiedică să te mai bucuri de micile plăceri ale vieții. Te împiedică să mai visezi, să-ți mai dorești … și în final să pui sub semnul întrebării ce este viața și care este scopul tău aici.

​

Fără tratament, depresia nu dispare!

​

Un Episod Depresiv se caracterizează prin:

• Dispoziție depresivă,

• Pierderea interesului, a motivației;

• Pierderea rezonanței afective la evenimentele pozitive și/sau negative,

• Absența emoțiilor, sentimentul de gol interior (gol sufletesc);

• Apatie sau, dimpotrivă anxietate, tensiune, iritabilitate, frustrare și furie;

• Dispoziția depresivă se deosebește calitativ de tristețea normală sau de doliu prin intensitatea intensă a trăirii afective;

​

Simptomele cognitive se manifestă prin:​

• scăderea concentrării,

• decizii ezitante sau chiar indecizie,

• scăderea stimei de sine,

• trăiri de autodevalorizare,

• neajutorare, lipsa speranție,

• pesimism,

• autoreproșuri, autoacuzări nejustificate,

• ideație suicidară.

Simptomele psihomotorii se manifestă prin:​

• retard motor manifestat prin: încetinirea mișcărilor, animie, comunicare non-verbală redusă sau chiar absentă sau

• agitație manifestată prin: neliniște motorie, hiperactivitate necontrolată și fără sens.

Simptomele somatice includ:​

• insomnie sau hipersomnie,

• inapetență sau apetit crescut + modificarea semnificativă a greutății,

• pierderea vitalității, a vigorii,

• oboseală, fatigabilitate,

• simptome dureroase sau viscerale difuze, generalizate și nediferențiate.

​

Depresia nu ține cont de vârstă. În cazul unei persoane care are primul episod depresiv la o vârstă înaintată, pot fi implicați și alți factori ca modificări la nivelul creierului și corpului (spre exemplu, apariția unor „blocaje” la nivelul vaselor de sânge – ischemie – sau rigidizarea vaselor de sânge, inclusiv cele de la nivelul capului) (vezi articolul despre depresie la vârstnici).

​

Cauze:

Cauzele care pot duce, în timp, la apariția simptomelor depresive sunt numeroase.

Cele mai frecvente sunt următoarele:​

• Tulburări la nivelul neurotransmițătorilor (neurotrnamițătorii sunt niște mediatori chimici, care preiau impulsul nervos de la nivelul neuronului cu scopul de a amplifica impulsurile nervoase din sinapse);

• În istoricul familiei exită cazuri de tulburări depresive sau alcoolism;

• Pierderea unui părinte (o perioadă de doliu mai îndelungată);

• Neglijarea în copilăria timpurie;

• Evenimente de viață negative;

• Un partener ostil și/sau critic;

• Lipsa unei relații apropiate;

• Absența suportului social;

• Încrederea în sine foarte scăzută.

Antidepresivele. La ce ajută?

În funcție de severitatea simptomelor și de tipul de depresie, medicul psihiatru poate prescrie anumite medicamente – antidepresive. Acestea sunt recomandate în urma unei evaluări amănunțite asupra istoricului familial, debutul simptomelor și frecvenței acestora, cât și a modificărilor comportamentale cu implicații în domeniile importante de funcționare (acasă, la școală/job, în viața personală, etc.).

​

S-a demonstrat științific că în cazurile moderate și severe combinația dintre terapia cognitiv-comportamenlă și tratamentul medicamentos duce la rezultate pozitive, iar rata recăderilor este mult mai scăzută comparativ cu persoanele care iau doar antidepresive.

Tratamentul pentru Depresie.

​

Terapia cognitiv-comportamentală este o intervenție psihoterapeutică, centrată, în primul rând, pe identificarea gândurilor automate negative și restructurarea acestora într-o manieră adaptativă (obiectivă).

​

În al doilea rând, modificarea acestor gânduri problematice presupune și modificarea anumitor comportamente dezadaptative.

Toate acestea au scopul de a reduce suferința emoțională.

Caracteristicile intervențiilor de tip cognitiv-comportamental sunt:

• au la bază o concepție teoretică  (are la bază studiile lui Beck asupra depresiei, nu este o simplă colecție de tehnici);

• sunt scurte și limitate în timp (te voi învăța să aplici tehnicile învățate în cadrul terapiei și în viața de zi cu zi);

• sunt orientate pe problemă și pe factorii care o mențin;

• au un caracter educațional (tehnicile cognitiv-comportamentale sunt privite ca niște deprinderi care sunt învățate prin exercițiu).

De asemenea, în multe cazuri se recomandă psihoterapia în paralel cu tratamentul psihiatric (antidepresivele).