Persoanele cu schema cognitivă Dependență au o atitudine infantilă și neajutorată. Adesea, se simt incapabile să aibă grijă de propria persoană. De asemenea, gândesc despre viață că este copleșitoate și cred că nu pot face față sau că nu se pot descurca singure.
Foarte adesea, acest tipar de gândire este „trădat” de 2 elemente:
Incompetența - dată de neîncrederea în forțele proprii, în propriile decizii (chiar și cele mai simple, spre exemplu, ce tip de apă să cumpere). Cea mai mare teamă a lor este teama de schimbare, mai ales dacă trebuie să se descurce singuri (spre exemplu, la job, dacă primesc un proiect nou sau task-uri noi, simt nevoia să fie cineva lângă ele să le arate ce au de făcut). Pe scurt, am putea spune că această schemă cognitivă îi face pe oameni să se simtă asemenea unor copii mici și neajutorați, care nu ar putea supraviețui în absența părinților.
Dependența - derivă din primul element. Adică, din cauza sentimentului de incompetență pe care îl trăiesc din plin, ajung să fie dependente de persoanele care le pot oferi ori de câte ori au nevoie (necondiționat) ajutorul.
Cele mai frecvente comportamente sunt:
- solicitarea ajutorului, respectiv, primirea unui feedback / confirmări că ceea ce fac este bine. Atunci când lucrează în echipă, pun foarte multe înrebări și solicită foarte multe sfaturi (crește frecvența comportamentului dacă apar sarcini noi).
- evitarea - spre exemplu, persoanele cu acest tipar de gândire vor evita să își conducă mașina pentru că: „dacă mă rătăcesc?”, „dacă se strică mașina?”, „dacă nu parchez unde trebuie?”, etc.
Trebuie menționat și faptul că există un procent foart mic dintre persoanele cu schema cognitivă Dependeță care supra-compensează prin contra-dependență. Adică, deși gândesc despre ele că sunt incapabile să se descurce singure, insistă să facă totul pe cont propriu.