Persoanele care au o schemă cognitivă Pedepsire consideră că oamenii (inclusiv ei înșiși) ar trebui să fie aspru pedepsiți pentru greșelile lor. Se prezintă ca fiind moraliști și intoleranți și le este extrem de greu să ierte greșelile făcute de alți oameni sau de ei înșiși.
De regulă, consideră că oamenii care comit greșeli nu merită să fie iertați, ci pedepsiți. Nu se arată dispuși să ia în considerare sau să accepte circumstanțele atenuante și nici scuzele nu sunt admise. Nu țin cont de imperfecțiunea umană și întâmpină dificultăți în a simți oricât de puțină empatie pentru o persoană care face ceva ce ei percep ca fiind rău sau greșit (inclusiv față de ei înșiși).
Activarea acestei scheme cognitive se poate identifica prin tonul punitiv și acuzator al vocii cu care aceste persoane vorbesc atunci când cineva a făcut o greșeală, fie că vorbesc despre alți oameni sau despre ei înșiși. Acest ton punitiv al vocii își are aproape întotdeauna originea într-un părinte (sau persoană apropiată) care a vorbit pe același ton. Tonul comunică necesitatea implacabilă de a aplica pedeapsa. Este o voce care nu va fi mulțumită până când răufăcătorul nu va fi pedpsit. Asemenea Reginei Roșii din „Alice în țara minunilor” a lui Lewis Caroll (1923), care striga: „Să i se taie capul!” pentru orice încălcare minoră, schema cognitivă este extremă și nu permite distincții.