Studiile de specialitate au demonstrat că se pot observa diferențe semnificative între copii, chiar de la 3 luni (din punct de vedere al activității, al atenției, adaptarea la schimbările de mediu, etc.). Astfel, un copil poate să fie mai activ și mai „sociabil”, iar altul poate să fie mai liniștit și „supărăcios” atunci când intră în contact cu persoane străine. Aceste caracteristici ce țin de dispoziția generală se numesc temperamente și sunt componente ale personalității.
Galen, în jurul anului 149 d.H., a propus următoarea clasificare a temperamentelor: sangvinic, coleric, melancholic și flegmatic, fiecare având caracteristicile sale:
Sangvinicul – este o persoană plină de energie, sociabilă, mereu în căutarea distracției. Îi place să fie în centrul atenției, caută aprobarea și afecțiunea celor din jur și aduc culoare și dramatism în aproape orice situație.
Colericul – este orientat spre atingerea scopurilor, se organizează cu ușurință, caută loialitatea și aprecierea celor din jur. Îi caracterizează autodisciplina, puterea, energia și acțiunea – atunci când vor un lucru, acționează pentru a-l obține.
Melancolicul – este tăcut, serios, perfecționist, orientat spre introspecție. Caută înțelegerea și sprijinul celorlalți, însă au nevoie și de spațiu și liniște pentru a se concentra asupra propriilor gânduri și sentimente.
Flegmaticul – este liniștit, echilibrat, conservator, nu îi place să își asume riscuri și nici provocările sau surprizele. Deși apreciază compania altor persoane, este rezervat, nu foarte sociabil, care preferă să aștepte momentul potrivit pentru a vorbi.
Aceste tipuri temperamentale sunt prezente și la copii, chiar din primele luni de viață și te invit să citești viitoarele articole despre fiecare tip de temperament atât la copil, cât și la părinte.