Tenisul de performnță presupune atât o provocare mentală împotriva adversarului, cât și asupra jucătorului însuși.
Starea mentală, cât și dispoziția emoțională a jucătorului are, de cele mai multe ori, un impact enorm asupra stării fizice și implicit asupra rezultatelor obținute în timpul meciului. Desigur, aceste stări se manifestă diferit, de la un sportiv la altul, în funcție de: tipul de temperament, structura de personalitate, vulnerabilitățile fiecăruia, etc.
Pentru a afla mai multe despre tipurile de temperament te invit să citești articolul „Temperamentul copilului”.
Sunt câteva caracteristici psihologice ale marilor campioni de tenis care definesc cum gândesc și ceea ce simt atunci când jocacă cel mai bine:
Au o stare mentală stabilă (plus un control emoțional excelent);
Joacă „în zonă”;
Sunt „puternici” din punct de vedere mental;
Sunt pozitivi, însă gândirea lor este realistă;
Sunt încrezători, energici și „gata de acțiune”;
Au atenția concentrată, focalizată și sunt „în alertă” din punct de vedere mental (mai multe informații despre ”focus” și atenția concentrată găsești în articolul meu de săptămâna viitoare);
Sunt relaxați din punct de vedere fizic;
Sunt calmi sub presiune;
Fac economie de efort și sunt automatizați;
Anxietatea și îngrijorările sunt absente;
Le place să joace;
Sunt în control și 100% responsabili;
Sunt dornici să câștige (chiar dacă a existat o înfângere);
Sunt foarte competitivi și joacă cu o intensitate crescută.
În mod deloc surprinzător, partea mentală din tenis nu este antrenată la fel de des sau de intens ca tehnica, tactica sau condițiile fizice (acest aspect fiind evidențiat într-un studiu condus de Moran în 1996). De ce?
Mulți consideră (în mod eronat) că abilitățile psihice sunt înnăscute. Spre exemplu, dacă un jucător este „slab” din punct de vedere mental, mulți cred că este imposibil să se schimbe.
Abilitățile mentale nu au fost necesare în trecut, așa că … de ce acum? Mulți campioni de tenis (spre exemplu, Tilden, Laver, etc.) au folosit anumite strategii mentale, însă fără a fi conștienți de acestea (spre exemplu, antrenamentul în condiții de vreme nefavorabilă, ce reprezintă un factor de stres).
Mulți antrenori nu știu să predea tehnicile specifice antrenamentului mental pentru un sportiv de performanță.
În concluzie, un spect important pe care atât antrenorii, cât și părinții trebuie să îl accepte este că abilitățile psihologice pot fi învățate și/sau îmbunătățite dacă sunt exersate regulat. Aceste abilități nu sunt moștenite.
O echipă multidisciplinară, formată din antrenor și un psiholog sportiv pot pregăti jucătorii din punct de vedere mental, atât pe teren, cât și în afara lui.