Emoțiile extreme.
În episoul trecut am vorbit despre cele două aspecte importante ale emoțiilor: faptul că ele ne sunt utile și că ele au evoluat în timp.
Cu sute, chiar mii de ani în urmă, oamenii locuiau în păduri, în savană, în grupuri sociale sau în triburi. În acea perioadă, scopul principal era supraviețuirea. Am văzut în episodul anterior cât de importante sunt răspunsurile noastre de tip „fight-or-flight” și care este rolul fricii pentru supraviețuire: se eliberează adrenalină, iar corpul nostru devine mai rapid și mai puternic.
Un alt spect important al evoluției emoțiilor este legat de manifestarea lor în contexte sociale.
În urmă cu mulți, mulți ani, oamenii supraviețuiau cu greu pe cont propriu. Astfel, era extrem de important să facă parte dintr-un grup. Prin urmare, așa au luat naștere emoțiile pozitive ca bucuria, satisfacția, recunoștința și sentimentul de iubire. Aceste emoții au contribuit și contribuie la crearea legăturilor interumane și, implicit, facilitează aparteneța și acceptarea în cadrul unui grup.
Din punct de vedere neuropsihologic, în mintea noastră există două „centre de comandă”: 1. creierul emoțional și 2. cel rațional.
Creierul emoțional
Creierul emoțional (sau sistemul limbic) este primul care se dezvoltă (din punct de vedere biologic) și gestionează toate tipurile de emoții (de la cele negative, de pericol, până la cele pozitive).
Faptul că emoțiile noastre sunt controlate de această parte „primitivă” a creierului indică faptul că ele apar foarte rapid și sunt automate. În momentul în care intrăm în contact cu un stimul sau cu o situație o emoție specifică se declanșează. Adică nu ne gândim ce emoție ar trebui să simțim în momentul dat, ci începem să o simțim. Acest lucru poate fi problematic deoarece activarea creierului emoțional pune partea rațională pe modul „sleep”, iar acest lucru se întâmplă ori de câte ori simțim emoții puternice.
Creierul rațional
Similar cu partea emoțională a creierului nostru, se „manifestă” și creierul rațional.
El este responsabil de procesele psihice mult mai sofisticate. Spre exemplu, auto-reflecția, rezolvarea de probleme, etc. Pe scurt, ne ajută să gândim în timp ce facem anumite lucruri. Această componentă este extrem de utilă deoarece ne ajută să ieșim din cele mai complexe situații.
Din păcate, există și o parte mai puțin plăcută a acestei funcții „raționale”. Ea se activează atunci când ne gândim la noi înșine și începem să ne comparăm cu cei din jur sau ne gândim la ce fel de oameni suntem, la ce cred ceilalți despre noi… și astfel ajungem la gânduri de tipul „auto-critică” sau îndoială care duc la complexe și frustrări.
În concluzie, emoțiile sunt normale și folositoare. Ele ne ajută să ne protejăm pe noi înșine.
Pe măsură ce am evoluat, creierul nostru și-a dezvoltat partea „logică și rațională” care se intersectează cu partea emoțională, cu scopul de a ne ajuta să gestionăm eficient emoțiile noastre.
Comentarios