Mulți sportivi intră pe teren sau se „pierd” în timpul meciului din:

• teama de a pierde în fața unui adversar despre care gândesc că este mai bun sau mai slab;

• teama de a se face de râs în fața colegilor / părinților / antrenorilor etc.;

• frica de a nu-i dezamăgi pe părinți / antrenori etc.;

• teama de a nu repeta anumite greșeli din meciurile anterioare („nu-mi iese!” - lovitura X sau să facă Y pe teren);

• teama de a nu avea expuse punctele vulnerabile;

• lipsa încrederii în sine;

• demotivarea din timpul meciului („pierd, pierd, pierd puncte = joc să termin meciul”).

Teama de câștig se manifestă similar fricii de a pierde, însă mecanismele cognitive diferă:

• adesea avem o supramotivație urmată de un blocaj mental în timpul meciului, când apare, spre exemplu, gândul că adversarul este mai bun sau peste așteptările lui;

• câștigul vine, foarte adesea, cu o supraresponsabilizare a sportivului, responsabilitate care îi sperie pe mulți deoarece vine cu frica de a nu putea menține același nivel de joc & performanță.

• din nou, teama de a nu-i dezamăgi pe cei apropiați.

La început, antrenamentele de tenis au fost privite ca o joacă, ca un mod de a-și consuma copilul energia, de a face sport etc.

​

Dacă plăcerea de a practica acest sport dispare, atunci o dată cu ea, dispar și:

• motivația,

• dorința de progres,

• implicarea,

• devotamentul,

• disciplina, 

• competitivitatea,

• valorile personale transpuse pe teren etc.

​

Oare absența acestor atribute poate duce la modelarea, creșterea și dezvoltarea unui sportiv de performanță? 

O carieră de succes nu se poate construi fără muncă grea, implicare 110% și fără a resimți presiunea mediului / a factorilor exteriori.

​

Pentru a ajunge la înalta performanță este necesară disciplina mentală care duce la îmbrățișarea efortului depus într-o manieră susținută.

În timpul antrenamentelor, sportivul se pregătește pentru a juca un meci de calitate sau doar pentru a câștiga?

​

În realitate, calitatea jocului definește rezultatul, fapt ce presupune necesitatea de a învăța sportivul să accepte și înfrângerile, nu doar victoriile și de a cultiva, în timp, atenția orientată către „cum joc”, în detrimentul „joc să câștig”.

​

Un sportiv care tinde spre înalta performanță joacă doar la meciurile ușoare, unde are șanse maxime de succes sau este pregătit să se expună la cât mai mulți adversari, cu scopul de a-și dezvolta tehnica de joc cu orice adversar?

La fiecare antrenament, la fiecare meci, sportivul trebuie să fie pregătit pentru „nou”, pentru „imprevizibil”. Din acest motiv, deschiderea către experiențele noi este o fațetă a personalității extrem de importantă.

​

Subdezvoltarea sau absența acestei fațete, corelat cu scorurile scăzute la „stabilitatea emoțională”, reprezintă un predictor pentru:

• frustrări / furie manifestată dezadaptativ;

• devalorizare & demotivare

• stres și presiune la cote paroxistice care duc la burnout;

• în timp - la renunțarea la sportul practicat. 

La fiecare antrenament, la fiecare meci, sportivul trebuie să fie pregătit pentru „nou”, pentru „imprevizibil”. Din acest motiv, deschiderea către experiențele noi este o fațetă a personalității extrem de importantă.

​

Subdezvoltarea sau absența acestei fațete, corelat cu scorurile scăzute la „stabilitatea emoțională”, reprezintă un predictor pentru:

• frustrări / furie manifestată dezadaptativ;

• devalorizare & demotivare

• stres și presiune la cote paroxistice care duc la burnout;

• în timp - la renunțarea la sportul practicat. 

Dacă pentru alte sporturi activarea emoțională este obligatorie (spre exemplu, la box, pe furie), în timpul meciurilor te tenis, un nivel de emoționalitate crescută aduce:

• luarea deciziilor emoționale;

• greșirea loviturilor;

• încetinirea ritmului de joc;

• oferirea adversarului multiple oportunități de a câștiga;

• (în cazuri extreme) descalificarea.

Uneori, sportivii (sau părinții) pot cădea în capcana iluziei „nu există loc de mai bine”.

​

În realitate, dacă există abilitățile motrice si potențialul sportivului (din punct de vedere fizic) - întotdeauna există loc de îmbunătățire. Este necesar doar să fie depășite anumite bariere mentale.